Psiholog

Psihopatologie si Transsexualitate? Desi noi cei care lucram cu persoane TG incercam sa ajutam persoanele transsexuale,  asocierea cu o patologie (boala) psihiatrica adeseori creeaza o ruptura intre lumea psihoterapeutica si cea a clientilor transsex.  „Excluderea din DSM V (2013) a GID (Tulburarea de Identitate de Gen) si a Fetisului Transvestic”  ar fi un prin pas in inlaturarea acestei prapastii dintre mediul terapeutic si cel transgeneric. – Prof. Ela Stefanescu

*
“Perspectivele terapeutice si abordarea clientilor Transgender sunt niste domenii deloc straine mie. Pentru mine este un teren   in care imi face placere sa activez.  Empatia terapeut-client deasemenea ocupa un loc primordial in realizarea transferului si a succesului terapiei, sunt sigura ca se vor crea interactiuni  deosebit de benefice in activitatea mea cu persoanele transgender si familiile acestora.” -Psiholog Irina Stefanescu

***

Si persoanele transgender au fost, sau inca sunt copii – precum noi toti
De multe ori am surprins exprimari de genul : ,,Cred ca exista animale mai bune decat oamenii!’’ sau ,,Prefer sa am grija de animale decat sa am grija de rautatea oamenilor.”
Poate va surprinde felul  in care am inceput aceasta abordare, dar pentru mine a reprezentat drumul  care m-a condus la intelegerea faptului ca deteriorarea umanitatii -evidenta de o buna perioada de timp face posibile astfel de exprimari pana la realitatea practica in care animalele nu au capacitatea oamenilor de a face atat de mult rau sau a cuprinde atata ura si invidie.
Daca ne-am permite libertatea mentala pentru inceput sa admitem ca toti copiii se nasc plini de lumina exprimand fructul de creatiei al iubirii si ca fiecare are stralucirea proprie precum stelele de pe cer, probabil ar fi primul pas in care am observa ca nici o stea nu este identica cu alta si ca fiecare are locul sau special in constelatia cerului respectiv al universului din care facem noi toti parte si existam.
Sub acest aspect imi permit afirmatia ca este loc pe acest pamant pentru toti si toate lucruririle intr-o forma creatoare armonioasa, dar la care  noi toti ar trebui sa contribuim prin cunoastere, intelegere si compasiune.
In aceast articol doresc sa punctez una din posibilele situatii in care copilul transgender si nu numai ,este expus unor traume de foarte timpuriu.
Cunoastem sau ar trebuii sa cunoastem cat de importanta este dezvoltarea copilului in perioada copilariei timpurii . Aceasta perioada se refera in mod special la primii ani de viata.
Pe mine personal m-a determinat in special abordarea acestor aspecte  experienta de viata personala si a relationarii mele cu persoane de diferite varste, genuri si sexe . Problema afectivitatii ivita in copilaria timpurie este una din temele care m-au atras cel mai mult sub o multitudine de aspecte si diverse dimensiuni create de aceasta.
Subiectul este unul foarte vast si fara limite in care orice  noi experiente legate si exprimate prin studii de caz ajuta la modul cel mai direct de reformulari de concepte si strategii de cunoastere in domeniu. Am speranta si convingerea ca nu sunt un caz singular care isi permite cu onestitate libertatea de gandire si exprimare in acest sens.
Tema acestui articol ,,Si persoanele transgender au fost sau sunt  inca copii precum noi toti….”mi-am propus-o pentru inceput a fi abordata  sub aspectul nevoi de iubire a copilului de la nastere tradusa la forma in care un copil se simte iubit , atunci el simte ca exista ,are dreptul de a fi si de a-si crea o personalitate proprie sau nu se simte iubit ,ceea ce poate conduce la sentimentul in care se simte respins ,cauta sa repare acest aspect sau pleaca (fuge) in cautarea lui.
Este nevoie de foarte multa întelegere pentru a putea conduce un copil, în iubire, catre maturitate. Atunci când un copil este cu adevarat înteles, acceptat si modelat, trasaturile de personalitate pe care i le-a daruit Dumnezeu sunt libere sa înfloreasca în     caracteristicile mature ale dragostei si  bucuriei .
Cu toate acestea, daca un copil se simte neînteles, respins si manipulat, aceasta poate dezvolta cu usurinta în el trasaturi negative si, foarte adesea, rezultatul va fi: amaraciune, conflict si razvratire. De multe ori, lucrul acesta se întâmpla atunci când parintii îsi impun cu severitate propriile idei preconcepute cu privire la modul în care ar trebui sa-l „învete pe copil calea pe care trebuie sa mearga”.
În viata, nimic nu poate fi garantat suta la suta. În cele din urma, fiecare copil va trebui sa îsi aleaga singur calea pe care vrea sa mearga. Însa sansele de a influenta un copil în mod pozitiv pot fi semnificativ crescute daca, atunci când copilul este mic, parintii ar dedica macar câteva ore în plus pentru a învata despre dezvoltarea si comportamentul tipic al copilului. Cu aceste cunostinte, tu, ca parinte, îti poti îndruma mult mai eficient copilul pe parcursul tuturor anilor sai de crestere catre maturitate si poti fi primul si cel mai important educator din viata lui.Poate ar fi bine sa intelegi ca tu parinte pentru un copil in primii ani de viata esti Dumnezeul lui formator de credinte , esti primul profesor de viata,esti intradevar primul educator si posibil model…
Copiii au nevoie sa fie IUBITI   (dreptul de A FI  acceptati / respinsi)
Daca i-ati întreba pe parinti: „Va iubiti copiii?”, probabil ca marea majoritate v-ar raspunde: „Bineînteles ca-i iubesc. Le ofer tot ce au nevoie; am grija de ei…” Totusi, de multe ori, copiii nu simt ca sunt iubiti. Ei spun: „Parintii mei ma iubesc doar atunci când iau note bune, când ma îmbrac singur sau când îmi fac curat în camera. Când sunt bun, ma iubesc, altfel nu!” Acesti copii nu înteleg ca sunt iubiti pentru ceea ce sunt ei, în mod individual, neconditionat, independent de niste cerinte. Ei simt ca parintii lor îi iubesc în mod conditionat si exista un mare pericol în acest fel de dragoste. Sau am intalnit exprimari de genul  :,,Nu stiu sa-mi aduc aminte vreo situatie sau vreun moment in care sa-mi faca placere sa stau cu parintii mei si cred ca si ei au aceleasi sentimente fata de mine”. Nu este suficient ca voi sa simtiti, sa credeti sau chiar sa stiti ca va iubiti copilul, ci copilul trebuie sa perceapa el însusi aceasta dragoste, altfel ea nu are nici o valoare. Este deosebit de important sa-i arati copilului ca este iubit, în special în primii ani de viata. Prima si cea mai importanta nevoie a copilului tau este aceea de a fi iubit. Fiecare copil este asemenea unui pahar gol si singurul mod în care acest pahar poate fi umplut este acela de a-i arata copilului dragoste si afectiune. Doar atunci când paharul este plin copilul poate începe sa daruiasca la rândul sau dragoste. Altfel el se simte respins sentiment ce poate insemna ura. Asa ca in loc sa invete sa iubeasca va invata sa urasca. Copilul tau are nevoie sa fie alintat, mângâiat si îmbratisat, sa se simta aproape de tine, sa i se ofere caldura si confort emotional, sa se simta dorit si înteles. A-i împlini doar nevoile fizice, de hrana si de îngrijire, nu este suficient, multi copii au stagnat din crestere sau chiar au murit, în ciuda îngrijirii fizice adecvate care li s-a oferit, pentru simplul fapt ca le-a lipsit dragostea. Dragostea este atât de importanta, încât voi, parintii, trebuie sa împliniti aceasta nevoie chiar de la prima zi de viata a copilului. Este destul de usor sa iubesti un copil atragator, sanatos, cu o fire placuta, dar nu toti copiii se nasc cu asemenea trasaturi si nu toti au parte de timpuriu de experiente care sa-i modeleze, facându-i sa ajunga în niste persoane atragatoare si usor de iubit. De fapt, pe la vârsta de doi, trei sau patru ani, în unii copii a fost deja imprimat un comportament negativ, deoarece au fost tratati cu o asa lipsa de iubire, încât ajung sa para ca resping orice manifestare de acest fel.
Parintii s-ar putea sa nu înteleaga ca acest comportament negativ este, de fapt, un strigat dupa iubire, iar atunci când iubirea asteptata de copil întârzie, este posibil sa aiba loc niste reactii în lant, iar parintii vor avea, drept raspuns, tendinta de a-l respinge si mai mult pe copilul neiubitor. Parintii nu trebuie sa uite nici o clipa ca un copil care are un comportament suparator este un copil care are cel mai mult nevoie de dragoste, de compasiune si de ajutor. Copilul care va pune cel mai mult rabdarea la încercare are cel mai mult nevoie de dragostea voastra. Copilul care musca, fura, loveste sau foloseste cuvinte „urâte” este posibil ca, prin aceasta, sa nu faca altceva decât sa te puna la încercare si, în mod inconstient, sa te întrebe: „Poti sa ma iubesti chiar si atunci când sunt atât de îngrozitor?”
Alti copii se comporta tocmai invers. Ei nu pot sa actioneze într-un asemenea mod „nesuferit”, de teama ca vor fi respinsi si mai mult, astfel ca îsi dau toata silinta sa fie buni. Acestia pentru ca nu pot sa-si descarce nemultumirea fata de parinti ,deci nu-si pot manifesta ura , se vor uri inconstient pe ei insasi .
S-ar putea ca, la început, copilul care este tot timpul preocupat sa fie pe placul celor din jur sa obtina rezultatele dorite si sa primeasca atentie si acceptare din partea acestora. Însa, de obicei, acest comportament ajunge, pâna la urma, sa calce pe cineva pe nervi, iar copilul este repezit si alungat fara sa i se dea nici o explicatie pentru aceasta schimbare de atitudine. În loc sa respingi un copil prea insistent sa „îti intre pe sub piele”, este mai bine sa îti iei timp sa discuti cu el despre modul în care se comporta. Ajuta-l sa înteleaga ca îl iubesti tot timpul, indiferent ca este bun sau rau. A învata ca nu trebuie sa fii neaparat bun pentru a fi iubit reprezinta o lectie deosebit de importanta pentru copii (si pentru adulti). Este dreptul oricarui copil sa fie iubit si acceptat pentru simplul fapt ca exista. În acest fel ne iubeste viata pe fiecare dintre noi. De aceea, este datoria noastra sa manifestam si noi acelasi fel de iubire fata de copilasii pe care ii avem  în grija.
Un alt tip de copil pe care parintii trebuie sa se asigure ca l-au încurajat cu dragoste este acela care se retrage din cadrul social. La un asemenea copil s-ar putea sa fie cel mai greu sa ajungem, pentru ca el nu cauta dragostea  în mod activ si s-ar putea întâmpla sa va respinga gesturile de afectiune. Niciodata nu poti oferi dragoste cu forta. Dragostea este un dar care se ofera în mod liber si care trebuie sa fie acceptat tot în mod liber. Printr-o purtare blânda si consecventa, poti ajunge ca, încetul cu încetul, sa câstigi încrederea si, în cele din urma, dragostea unui copil retras, dar acest tip de copil s-ar putea sa nu ajunga niciodata la fel de dragastos  si de apropiat ca ceilalti.
Unii copii, pe parcursul diferitelor etape ale vietii lor, adesea pot trece de la un tip comportamental la altul: de la negativ, la excesiv de preocupat sa îti faca pe plac si apoi la retragere si închidere în sine. Nu este usor sa-ti iubesti copilul pe parcursul acestor etape, dar acest lucru este esential totusi pentru o dezvoltare sanatoasa a personalitatii sale.
Rezultatul negativ al lipsei de iubire simtite emotional de un copil este sentimentul de respingere in plan principal . Am dat exemple cu manifestari in care sunt descrise aspecte de acest gen. Am intalnit copii ,cat si maturi care nu au simtit iubirea din partea mamei, respectiv a tatalui asa cum si-ar fi dorit, acestia considerandu-se ca fiind respinsi in copilaria timpurie au adoptat masca fugarului.Spre exemplificare, sunt persoanele care le putem recunoaste sub difeverse aspecte.Acestia  nu reusesc sa-si termine un proiect, sunt cei care intr-un colectiv in care fiecare isi exprima un punct de vedere liber, se retrag datorita faptului ca opiniile unora pot fi contrare cu ale lor si simtind asta traduce ca  sunt respinsi si pleaca. Astfel in planul emotional inconstient traieste starile critice primite din partea parintilor prin care s-a simtit respins si nu poate gasi variabile care sa-i asigure increderea in sine ceea ce-i provoaca sentimentul ca nu este bun,ca este respins si nu poate tolera si accepta situatiile care sub diverse moduri ascunse il pot conduce in prezent la starea de emotie negativa ce-l destabilizeaza fara sa inteleaga (de ce?).
In acest mod apeleaza la unul din mecanismul de aparare creat de foarte timpuriu – FUGA
Acesti copii chiar si la varsta matura raman marcati si ajung in terapie acolo unde pot descoperii aceste aspecte care i-au tinut prizonierii acestor stari.
Sub aceste aspecte finalizez primul articol si cu riscul in care poate pe unii ii pot deranja imi permit intrebarile:
1. -Tu posibilule client, speri sa gasesti intelegerea in terapie la problemele pe care crezi ca le poti avea si sa discuti cu terapeutul tau pana si lucruri care ti-ai fi dorit a le discuta cu familia si nu ai reusit ?
2. -Tu draga parinte de copil de orice varsta si care nu prea reusesti in relationarea ta cu propriul copil intr o maniera  care sa te multumeasca, te-ai intrebat sincer pe tine insuti daca te-ai inteles si cunoscut cu adevarat asa cum esti?
– Irina Stefanescu, Psiholog